Când trebuie scoase măselele de minte

Din 08 Februarie 2012 13:43 0 comentarii Vizualizari: 156

Inutile din punctul de vedere al nevoilor de hrană ale omului modern, măselele (sau molarii) de minte pot cauza numeroase probleme dentare. Erupţia şi extracţia măselelor de minte pot fi extrem de dureroase, acestea pot provoca complicaţii care necesită tratamente mai avansate.

Sunt ultimii dinţi care apar pe arcadă şi încep să erupă după ce încetează creşterea osoasă, între 18 şi 25 de ani.

Pot să apară maximum patru dinţi, însă există şi posibilitatea ca niciunul să nu erupă.

Molarii de minte pot fi sursa multor probleme de sănătate orală. Erupţia, de pildă, poate fi însoţită de dureri. "Acestea sunt rezultatul tensiunilor generate de limitarea spaţiului de erupţie, de perforarea, la erupţie, a mucoasei gingivale sau de inflamarea zonei ca urmare a unor complicaţii locale", precizează medicul stomatolg Cristina Azoiţei, citat de Evenimentul Zilei.

După erupţie, pot apărea răni ale mucoasei obrazului, (din cauza poziţionării), carii (cauzate de periaj deficiar), înghesuiri ale celorlalţi dinţi de pe arcadă, dar şi probleme mai grave precum infecţii sau tumori.

Infecţiile apar atunci când molarul este acoperit de gingie şi sub ea se acumulează resturi şi bacterii ce nu pot fi îndepărtate la periaj, în timp ce chisturile şi tumorile apar când coroana molarului rămane în os şi sacul în care se dezvoltă se umple cu lichid.

Simptomele care trădează complicaţii sunt: gingia e roşie sau inflamată în jurul molarului de minte sau în spatele ultimilor dinţi de pe arcadă, apar dureri de maxilar sau de cap care persistă mult timp, maxilarul se umflă fără o cauză evidentă, respiraţia e neplăcută şi se modifică poziţia dinţilor.

Dacă observaţi cel puţin trei dintre aceste simptome, mergeţi cât mai curând la un stomatolog. Tratamentele sunt diverse, însă în multe situaţii singura soluţie este extracţia.

O astfel de decizie trebuie abordată atunci când molarul de minte are o poziţie şi o înclinare vicioasă faţă de dinţii şi ţesuturile din jur, coroana dentară e prea afectată pentru a putea fi salvată, când dintele a rămas inclus în os şi se doreşte prevenirea apariţiei chisturilor sau tumorilor.

Printre riscurile asociate extracţiei măselei de minte se numără infecţia, parestezia şi alveolita postextractională. Infecţiile pot apărea din cauza nerespectării normelor de igienă în cabinetul medical sau în urma unei igienizări precare a cavităţii bucale după operaţie. Parestezia, o complicaţie ce constă în senzaţia de "amorţeală" a ţesuturilor din jurul dintelui extras (maxilar, obraz, buză), este provocată de afectarea unor nervi în timpul operaţiei şi poate dura de la câteva ore la câteva luni sau poate deveni permanentă:

"Printr-o tehnică terapeutică corectă se poate evita în majoritatea cazurilor, însă, uneori, traiectele atipice ale nervilor pot favoriza apariţia ei" subliniază Cristina Azoiţei.

Al treilea tip de afecţiune asociată cu extracţia, alveolita postextractională, este o inflamaţie a cavităţii în care a stat dintele extras (simţită ca o durere violentă ce iradiază în acea jumătate a capului), care apare din cauza inexistenţei cheagului de sânge în alveolă sau a desprinderii cheagului apărut.

Apariţia măselelor de minte poate fi prevăzută de la 8-9 ani. "Se face o radiografie panoramică, pe care se văd, dacă există, mugurii molarilor de minte în os şi poziţia lor", precizează Cristina Azoiţei.

Molarii de minte au o structură diferită de cea a celorlalţi dinţi. "Sunt deficitari ca mineralizare, iar la cei mandibulari vârfurile rădăcinilor sunt foarte curbate brusc în diferite direcţii faţă de planul rădăcinii", explică specialistul.

Mineralizarea redusă îi face mai predispuşi la carii, în timp ce vârfurile curbate ale rădăcinilor complică extracţia.

Un articol de: Florescu Andra