Denumire știinţifică: Sambucus nigra.
Denumiri populare: coramnic, soc negru, iboz.
Prezentare. Socul este un arbust înalt de patru-cinci metri, sub formă de tufă, cu frunze imparipenat-compuse și flori alb-gălbui sau chiar albe, dispuse în inflorescenţe.
Aparţinând familiei caprifoliaceelor, socul face parte din genul Sambucus, gen care cuprinde o serie întreagă de arbori și arbuști. Scoarţa socului este crăpată, accidentată.
Planta se remarcă prin măduva albă, aflată în cantitate mare în interiorul tulpinilor, în detrimentul părţii lemnoase. Înflorește în lunile iunie și iulie. Fructele au culoarea neagră sau roșie. Socul crește în păduri, în luminișuri și poieni, în tufărișuri, în zone cu vegetaţie amestecată.
Socul are o importanţă medicinală deosebită. Au valoare medicinală florile, fructele, scoarţa și rădăcinile. Din soc se prepară foarte multe produse medicinale, printre care: infuzia de flori, sucul de boabe, decoctul de scoarţă, ceai diuretic, vinul de soc.
Substanţe active importante: sambunigrină - substanţă specifică, amine, zaharuri, ulei volatil, rutozide, tanin, mucilagii.
Întrebuinţări. Infuzia de soc (flori, fructe, scoarţă, rădăcini) este sudorifică, antiinflamatoare, diuretică, antiseptică, galactogogă (determină secreţia laptelui la femeile care alăptează). Florile de soc (sub formă de infuzie) acţionează împotriva reumatismului, bolilor de rinichi, gripei, răcelilor, bronșitei și provoacă sudoraţia. Infuzia de flori de soc se utilizează, de asemenea, în tratamentele de combatere a obezităţii, a constipaţiei, iar în uz extern pentru combaterea unor afecţiuni precum abcesele și furunculele. Infuzia din fructele, scoarţa și rădăcinile de soc provoacă diureză și o
stare de relaxare generală, fiind, totodată, un bun agent de curăţire a tractului gastrointestinal și a celui urinar. Cu infuzia din fructe, scoarţă și rădăcini de soc se fac și băi locale sau se pun cataplasme.
Socul face parte din reţetele de ceaiuri necesare tratamentului adjuvant în pneumonie.

Comentarii Adauga un comentariu