Sorbestreaua

Din 03 Februarie 2012 06:31 0 comentarii Vizualizari: 413

Denumire știinţifică: Sanguisorba officinalis.

Denumire populară: cerbărea, cerbăreaua.

Prezentare. Sorbestreaua este o erbacee perenă, aparţinând familiei rozaceelor. La maturitate poate ajunge până la înălţimea de un metru. Are un rizom gros. Tulpina aeriană este dreaptă și se ramifică în partea superioară. La baza tulpinii, frunzele formează o rozetă, în timp ce pe restul plantei acestea sunt dispuse pe un peţiol lung, așa cum sunt așezate frunzele de salcâm. În vârfurile ramurilor apar florile, sub formă de capitule. Culoarea florilor este mov spre roșu purpuriu. Sorbestreaua înflorește pe tot parcursul verii. Fructul ei este o nuculă. Crește mai ales în zonele montane, fiind frecventă în fâneţele de pe munte și de sub munte, mai ales în locuri umede, precum și prin tufărișuri.

Din punct de vedere medicinal, se valorifică planta în întregul ei. Se prepară: decoct, infuzie, extracte, pudră, tinctură, cataplasme.

Substanţe active importante: ulei esenţial, tanin, saponină și, mai ales, o substanţă specifică numită sanguisorbină.

Întrebuinţări. Preparatele din sorbestrea au proprietăţi sudorifice, digestive, antiinflamatoare, diuretice, cicatrizante. Gargara cu infuzie de sorbestrea combate inflamaţiile dentare, gingivitele, oprește sângerările bucale. Pudra de sorbestrea este eficace în sângerările nazale.

Sorbestreaua se utilizează în terapii privind enteritele, diareile copiilor, dizenteriile, digestia defectuoasă. Destul de puţin cercetată, această plantă are - după părerea unor specialiști - și proprietăţi relaxante, adică ar conferi, celui care o consumă, bună dispoziţie, poftă de viaţă.

Plantă de fâneaţă, sorbestreaua este căutată de naturiști, Aceștia o întrebuinţează în salatele de crudităţi. Cunoscătorii, printre care și marele herbarist Jean Valnet, dau încă o notă bună acestei plante deoarece, pusă în vin (frunzele și tulpinile), îi conferă acestuia „calităţi de stimulare, bună dispoziţie, răcoritoare".

Dictionarul plantelor de leac

Un articol de: Avr. Tudor