Sporiciul

Din 10 Februarie 2012 06:11 0 comentarii Vizualizari: 91

Denumire știinţifică: Verbena officinalis.

Prezentare. Sporiciul este o erbacee mare, cu tulpina dreaptă, modelată de patru muchii, având o înălţime de circa un metru. Aparţine familiei verbenaceelor. Este o plantă medicinală comună, răspândită în zone părăsite, necultivate, pe marginea drumurilor de ţară, pe pârloage, pe terenuri înţelenite. Frunzele sunt peţiolate, opuse, cu forme diferite, în funcţie de poziţia lor pe tulpina plantei. Florile, de mici dimensiuni, grupate în spic, au culoare roșie sau violetă, uneori albă. Sporiciul înflorește cinci luni pe an, din iunie și până în octombrie.

Pentru uz medicinal se folosește partea aeriană a plantei, din care se prepară infuzie, decoct, extras, tinctură.

Substanţe active importante: două substanţe specifice - verbalina și verbenozida, apoi taninuri, substanţe amare, revulsină, invertină. Datorită acestor compuși foarte activi, sporiciul se va folosi numai sub asistenţă de specialitate.

Întrebuinţări. Preparatele din sporici sunt recomandate în afecţiuni digestive (dispepsii), hepatice și renale (colici), respiratorii (bronșită, astmă). Au și influenţă calmantă, chiar sedativă, fiind utilizate în terapii îmotriva insomniilor, nevralgiilor, reumatismelor, asteniei. Se spune că sporiciul ar avea acţiune benefică și în ceea ce privește întărirea rădăcinii firului de păr. De altfel, sporiciul este un puternic stimulator general, resuscitând întregul organism.

Dictionarul plantelor de leac

Un articol de: Avr. Tudor