Stejarul

Din 11 Februarie 2012 07:06 0 comentarii Vizualizari: 171

Denumire știinţifică: Quercus robur.

Denumire populară: tufan.

Prezentare. Stejarul este un arbore înalt - poate ajunge la 50 de metri înălţime - și foarte puternic. Face parte din familia fagaceelor. Impresionantul arbore are o coroană largă, bogată, cu frunze alterne, lobate. Scoarţa este colorată diferit, în funcţie de vârsta arborelui - de la gri până la brun spre negru. Florile sunt sub forma unor amenţi (mâţișori). Stejarul înflorește în luna mai. Fructul este binecunoscuta ghindă.

Importantă din punct de vedere medicinal este coaja stejarului, din care se face decoct. Alte preparate medicinale realizate pe bază de stejar: infuzie, pulbere, tanin.

Substanţe active importante: diverși acizi, cvercitaninul, oxalatul de calciu.

Întrebuinţări. Decoctul și celelalte preparate obţinute din coajă de stejar sunt astringente, cicatrizante, antidiareice, hemostatice, antibacteriene, antitoxice. Decoctul de stejar se utilizează în regim intern (în enterite, diaree, deranjamente stomacale și intestinale), dar și extern - sub formă de gargară, băi, spălături locale (în faringite, gingivite, arsuri, hemoroizi, degerături, răni greu vindecabile).

În practica medicinală se întrebuinţează uneori și ghinda, sub formă prăjită și măcinată, pentru prepararea unei „cafele". Acest surogat de cafea are un rol important în reechilibrarea sistemului digestiv.

Efecte medicinale asemănătoare are și coaja de gorun (Quercus petraea), un arbore ceva mai scund decât stejarul (maximum 40 de metri înălţime).

Dictionarul plantelor de leac

Un articol de: Avr. Tudor