Sunatoarea

Din 16 Februarie 2012 06:38 0 comentarii Vizualizari: 137

Denumire știinţifică: Hypericum perforatum.

Denumire populară: pojarniţă.

Prezentare. Vorbe din vechime spun despre sunătoare că nu este numai o simplă plantă medicinală, ci și o plantă cu proprietăţi magice. Însăși denumirea ei - sanatoria - care vine din latină, înseamnă vindecătoarea.

Sunătoarea face parte din familia hipericaceelor, dezvoltându-se ca o plantă perenă ce poate ajunge chiar și la un metru înălţime, dimensiunea ei obișnuită fiind, însă, de 20 - 30 cm. Tulpina este lemnificată sau se lemnifică destul de repede în procesul de vegetaţie. Frunzele, micuţe, au forme diferite, cele mai multe fiind ovale.

Sunătoarea înflorește din iunie și până în septembrie, florile, numeroase, fiind galbene cu puncte negre. Sunătoarea crește în flora spontană - în locuri uscate, pe pârloage, pe terenuri virane, pe terenuri cu tufărișuri, pe marginea apelor și a drumurilor..

Pentru terapii medicinale se recoltează toată planta, din care se face infuzie. Alte preparate medicinale: ceaiul pentru bronșite și uleiurile de sunătoare. Aceste uleiuri de sunătoare sunt considerate foarte eficiente în terapiile medicinale.

Substanţe active importante. Sunătoarea este o adevărată farmacie. Au fost identificaţi peste 15 compuși, printre care acidul valerianic, saponinele, colina, rutina, galactoza, hiperina, hipericina, uleiul volatil.

Întrebuinţări. În medicina populară se știe că sunătoarea (pojarniţa) este bună în tratamente privind astmul, tensiunea, sciatica, rănile, deranjamentele stomacale și intestinale, viermii intestinali.

Infuzia de pojarniţă acţionează ca antiseptic, cicatrizant, antiinflamator hepatic și intestinal, antibiotic, antidiareic, coleretic, sedativ, revigorant și remineralizant.

Sunătoarea are efecte pozitive în bolile de ficat, în hepatite cronice, precum și în hepatitele evolutive, în dischinezii biliare și colecistite, având rol în stimularea celulei hepatice. Intern - sunătoarea este un bandaj bun, dar și un reechilibrant, în ulcere, gastrite, enterite. Extern, cu sunătoare se fac aplicaţii terapeutice în cazuri de arsuri, răni, inflamaţii bucale.

Cu preparat de sunătoare se tratează și podoaba capilară, pentru întărirea firului de păr și a rădăcinii de păr. Mai nou, sunătoarea se folosește și în tratamente asupra tenului, fiind un regenerator și un fortifiant al acestuia.

DICŢIONARUL PLANTELOR DE LEAC

Un articol de: Avr. Tudor